transcendent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. transcendant, lat. transcendens)
Etimologie: (fr. transcendant, lat. transcendens)
1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială.
2. (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității.
3. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero.